După ce a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de către un sobor de 11 preoți, din cadrul Cercului misionar „Sfântul Ierarh Spiridon”, credincioșii prezenți au avut ocazia să participe la o conferință deosebită susținută de lect. univ. dr. Bogdan Constantin Neculau. Tema principală abordată a fost „Postul Mare, exercițiu de înălțare spirituală”, deoarece ne aflăm în perioada Postului Mare și este nevoie să evoluăm spiritual și să avem grijă de sufletele și trupurile noastre.
După o introducere în care a subliniat legăturile sale cu această zonă a Cozmeștilor, domnul profesor a abordat tematica Postului Mare în legătură cu postul, rugăciunea și iertarea, subliniind mai ales nevoia de a ierta, pentru a ne simți în legătură cu Dumnezeu:
Oare știm noi să cerem iertare aproapelui nostru? Noi zicem «Îmi cer iertare», dar zicem greșit: «Îmi cer iertare»; corect ar fi: «Cer iertare», căci nu mie îmi cer iertarea, ci celuilalt. Zicem Tatăl nostru în fiecare zi, zicem Rugăciunea Domnească, dar oare acționăm și cu mintea sau ne punem mintea în mișcare atunci când spunem această rugăciune? Cum zicem acolo: «Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri»! Hai să facem un exercițiu de sinceritate cu noi înșine. Când venim dimineața la Sfânta Liturghie și ducem acolo pomelnicul nostru și darul nostru la Sfântul Altar, spun Sfinții Părinți că nu poți să te apropii de Sfântul Altar decât dacă ești iertat cu toată lumea. Oare suntem iertați cu toată lumea? E foarte important să știm să iertăm și să știți că, în momentul în care îl ierți pe celălalt, îți faci ție însuți un bine, obții o stare de echilibru, de liniște sufletească. Pentru că, în momentul în care ești certat, supărat cu cineva, ești și tu tensionat. Iartă-l, așadar, dar iartă-l din toată inima ta!
De asemenea, domnul profesor a accentuat faptul că păcatul și neiertarea duc la boală și suferință:
Suntem dezamăgiți de celălalt. Suntem supărați, suferim și s-ar putea ca boala să apese asupra noastră dacă nu știm să iertăm. Am participat cu toții la o Sfântă Taină a Bisericii, la Taina Sfântului Maslu, și mare binecuvântare a fost că au slujit, cred că, 11 părinți, care s-au rugat împreună cu noi. Cerem vindecare pentru trup și pentru suflet. Și, dacă ați ascultat cu atenție rugăciunile din după-amiaza aceasta, au fost rugăciuni pentru iertarea păcatelor sufletești și trupești, adică pentru vindecare sufletească și trupească. Pentru că, da, omul este format din suflet și trup și are nevoie și de vindecarea sufletului, și de cea a trupului. Așa apare suferința în viața noastră. Toți ne-am întrebat cu siguranță: De ce mi se întâmplă mie să mă îmbolnăvesc? De ce trebuie să sufăr eu, care poate respect poruncile Bisericii, eu, care poate vin la biserică, și sufăr mai mult decât unul care poate nu face lucrul acesta? Suferința vine ca o plată pentru păcat — o plată, cu ghilimelele de rigoare, pentru păcatele tale. Când greșești, apare și suferința. Ea vine ca o încercare. Ca să vadă Dumnezeu. Chiar îl iubești? Ești alături de El până la capăt? Iar pentru vindecare ai nevoie de preot, ai nevoie de medic.
Un moment deosebit a fost enumerarea unor idei desprinse din predicile și sfaturile vrednicului de pomenire părinte Ion Cârciuleanu, căruia i se spunea „duhovnicul intelectualilor”, idei care aduceau des în prim-plan iertarea și nejudecarea aproapelui:
De fiecare dată când spunea ceva, aveam impresia că se referea la mine. Îmi zice, la un moment dat: «Să știi că nu e bine să judeci, din trei motive: Nu știi dacă ceea ce judeci tu s-a întâmplat cu adevărat sau nu! Apoi, este cineva dintre cei care sunt aici prezenți fără greșeală? Este cineva care n-a păcătuit niciodată? Sigur că nu!» Era o întrebare retorică. «În momentul în care judeci pe cineva, nu știi părerea de rău, pocăința lui, pe care numai Dumnezeu o cunoaște. Și, în ultimul rând, nu știi planul lui Dumnezeu cu cel pe care tu îl judeci!»
Serile duhovnicești sunt un proiect organizat în Protopopiatul Iași II , cu sprijinul Sectorului de misiune al Arhiepiscopiei Iașilor.
